Costul de oportunitate, acest termen rece desprins din manualul de economie, cuprinde in nuce o infinitate de posibilitati neexplorate, tot ceea ce am ales sa nu fim. Frecvent, fie ca suntem constienti sau nu, platim un pret pentru deciziile pe care le luam. Pretul se traduce in oportunitati sacrificate in favoarea altora, in drumuri pe care nu le-am urmat . Altfel spus, costul de oportunitate se traduce in acel “Cum ar fi fost daca…?” care, mai devreme sau mai tarziu, ne vine tuturor in minte.

Cine stie cum ar fi aratat viata noastra daca am fi ales alta facultate, alt oras in care sa studiem sau daca pur si simplu am fi decis sa luam troleul si nu metroul? Cum arata oamenii pe care i-am fi putut cunoaste si locurile pe care le-am fi putut vedea? Si mai important, cum ne-am fi construit noi in alte contexte decat cel actual?

Partea “frumoasa” e ca, spre deosebire de mediul de afaceri, in viata nu-ti poti cuantifica matematic pierderile. Nu vei sti niciodata cu certitudine cat ai platit pentru ca, la un moment dat, ai decis sa mergi spre stanga si nu spre dreapta. In acest caz, mai are rost sa-mi pierd vremea gandindu-ma la ce am ratat? Oricum, nu pot decat sa intuiesc si sa ma lansez in aproximari hazardate … Eu as zice totusi ca merita sa meditam asupra acestui cost de oportunitate. Asta nu inseamna sa ne frangem mainile ca am luat 336-le, cand in 61 era foarte posibil sa ne intalnim jumatatea, ci sa fim constienti ca o decizie poate schimba vieti, ca deseori exista un “mai bine”,un “mai corect” sau un “mai spectaculos” si ca daca tot e sa pierdem, atunci sa pierdem cat mai putin.

Astazi m-a intrebat un prieten care este scopul meu suprem. Intrebarea nu m-a prins nepregatita: ceea ce mi-am propus este ca atunci cand trag linie , sa regret cat mai putine alegeri facute. E un scop care poate fi atins in fiecare zi, insa e nevoie de ceva curaj uneori sa recunosti ca ai platit un cost de oportunitate destul de piperat…