Ma despart. Dupa o relatie de trei ani, nu avem incotro si trebuie sa mergem pe drumuri separate. Recunosc ca am cateva regrete: as fi vrut ca relatia noastra sa fi durat mai mult, sa fi fost mai intensa, sa fi petrecut mai mult timp impreuna. Vina este, cred, a amandurora.

Despartirea de facultate, pentru ca despre asta este vorba, este un moment destul de nostalgic. Si asta indiferent de cate nopti nedormite, carti, ore petrecute in biblioteca sau emotii au fost nevoie ca sa ajungi aici.

Pe 22 aprilie am fost la ultimul seminar din “mariajul” meu cu FJSC. Ne mai asteapta un “partaj” relativ scurt, adica doua examene de sesiune si, inevitabil, “sentinta de divort”: examenul de licenta.

Dupa orice despartire, trebuie sa ramai totusi cu amintirea vremurilor celor mai bune. De asta, nu am sa uit episodul cand, dupa admitere, am fost cu Raluca la terasa din curtea facultatii si am mancat, citez din meniu: “mici electronici” si “chifle fotomodel”. Si nici sentimentul pe care l-am avut dupa primul an de facultate cand m-am vazut prima pe lista sau cand am luat prima mea bursa. Si risc sa dau in clisee daca mai pomenesc si de atmosfera dinaintea unor examene ca cele la Teoria Comunicarii, Sistemul Mass Media, TV, Semiotica sau cate si mai cate

E drept ca nu imi va fi prea dor de cozile la secretariat, de frigul din Leu sau de seria de absurditati prezente, cred eu, mai in toate facultatile. Imi vor lipsi insa Ligia, Cristina, Anca, Andrei, Ina si Adi. Pe care desigur ca am sa-i mai vad, indiferent de cat de prinsi suntem unii sau altii.

O buna ocazie este festivitatea de absolvire, cu robe si discursuri pe note de Gaudeamus Igitur. Chiar daca, fie vorba intre noi, aceasta va avea loc inainte de licenta, adica inainte sa ne putem numi absolventi cu acte in regula. Treaca de la noi. Cat despre bal, eu una anunt ca vin! Ne vedem acolo?