Bilantul responsabilitatii sociale in 2008

Fostii colegi de la Selenis fac bilantul responsabilitatii sociale in 2008, asa cum de altfel au facut-o si in 2007. Asadar, raspund si eu la intrebarile lor si ii invit si pe ceilalti fellow bloggers sa faca la fel, pana luni, 23 februarie.

Care sunt primele 3 companii din Romania pe care le apreciezi cel mai mult pentru implicarea in societate si de ce?

1. Vodafone. Pentru ca au o fundatie prin intermediul careia au derulat/ sustinut si in 2008 proiecte consistente, care chiar fac o diferenta. Cum ar fi implicarea in renovarea sectiei de oncologie a Spitalului Marie Curie, campania “O sansa pentru Viata”, “Impreuna invingem autismul!” sau “Cupa Vodafone la tenis in scaun Rulant”. Si, nu in ultimul rand, pentru ca si pe fondul crizei economice mai citim despre proiecte ca acesta.

2. Petrom. Pentru ca au o directie clar stabilita si foarte coerenta in acest sens si un departament de CSR bine pus la punct, condus de un comunicator excelent, Mona Nicolici. Anul acesta, mi-a placut campania lor impotriva vitezei.

3. Orange. Pentru ca au continuat si in 2008 sa investeasca  in educatie si in cultura. Si pentru ca au dat tonul raportarii despre CSR inca din 2003. NU si pentru faptul ca demersul raportarii s-a impotmolit undeva in 2006, conform site-ului.

2. In ce masura marile companii din Romania au raspuns in 2008 asteptarilor tale in privinta implicarii in societate?

2008 nu a fost in niciun caz anul maturizarii domeniului CSR in Romania. Pot spune ca s-au facut totusi pasi importanti in popularizarea conceptului, asta datorandu-se atat companiilor, cat si media. O initiativa notabila in acest sens este cea a BRD, Citizen Act.

Au fost si proiecte cu rezultate consistente, prea putine insa. De multe ori am scris despre initiative palide, facute dupa ureche sau in care contributia companiei era infima in comparatie cu cea a ONG-ului.

Chiar si asa, mi se pare ca trendul in acest domeniu a fost unul ascendent si sper sa ramana asa si in contextul crizei.

3. Ce asteptari ai de la companiile din Romania, in privinta responsabilitatii sociale, in 2009?

• sa masoare si sa raporteze. Concret, mi-as dori sa vad in 2009 mai multe rapoarte de CSR (sau macar tentative)
• sa consulte mai mult stakeholderii in privinta alegerii domeniilor de implicare
• mai multi responsabili de proiecte specializati in CSR si nu in PR/ marketing. Eventual, sa investeasca in angajati, trimitandu-i la cursuri de specializare in CSR in strainatate
• mai multe proiecte de CSR si mai putine de dragul imaginii (are legatura si cu punctul de mai sus)
• mai multe initiative in randul IMM-urilor

Si o asteptare de la sistemul de invatamant romanesc: introducerea unor cursuri/ mastere care sa pregateasca specialisti in CSR.

4. Cum crezi ca le-ai putea stimula, tu personal, pe companii, si in special pe cele de la care cumperi, sa fie mai responsabile in 2009?

Alegand produsele/ serviciile lor si indemnandu-i si pe altii sa o faca. De exemplu, la inceputul lui 2008, am vazut ca cei de la Sprider ofereau pungi din material biodegradabil (deci inainte de legea legata de pungile din plastic). Sau ca Bodyshop ofera pungi fabricate din hartie 100% reciclata. In ambele cazuri, am povestit cunoscutilor despre asta si m-am reintors in magazinele respective.

In ceea ce piveste criza economica: de la inceputul lui 2009, am tot primit in mail alerte de genul “Compania x  disponibilizeaza 500 de angajati”. Insa intre compania x care disponibilizeaza 500 de angajati si compania y care da afara 1000 de angajati, dar care initiaza un program de consiliere care sa-i ajute pe acestia sa-si gaseasca job-uri noi, o voi alege clar pe cea din urma.

What makes my day

Majoritatea zilelor mele, ca si ale voastre banuiesc, sunt banale. Frumoase, triste, linistite, senine, dar banale. Si pentru ca nu sunt Dalai Lama (care, apropo, si-a facut cont pe twitter), zilele mele nu sunt inseninate de mari revelatii, ci de episoade si lucruri mici. Marunte chiar, uneori. Ceea ce nu le impiedica sa ma binedispuna chiar si pentru toata ziua.

Cum ar fi, printre altele:

• un brainstorming productiv sau un material de care sunt mandra

• vestile precum “Dalai Lama is following you on twitter” sau “Thank you for taking the quizz. Your real age is 17”

• diminetile cand periplul prin metroul 1, metroul 2 si tramvaiul 32 se face rapid, cu stationari pe peron sub 2 minute

• cand reusesc sa-mi cumpar iaurt, covrigi si sa-mi mai si reinnoiesc abonamentul, fara sa intarzii la serviciu mai mult de jumatate de ora. Imi da iluzia maximei eficiente si ma umple de energie

• cand mananc ceva pentru prima oara, asa cum a fost puiul pe plita incinsa savurat la restaurantul Asia

• o puzderie de nimicuri consumeriste, narcisiste sau cum vreti sa le spuneti: a good hair day, o pereche de pantofi noi sau cumparaturile de la IKEA

• cand vad ceva interesant pe net, cum ar fi 99 Rooms sau cand descoper entuziasta o super melodie, desi aflu ca toata lumea stia de ea, mai putin eu

Tot aici intra si o conversatie la care am asistat zilele trecute. Intr-un supermarket de cartier. El – scurt si indesat, sigur pe sine, zambind smechereste si mestecand guma sonor- ii striga ei – angajata, halat alb-murdar, zambind tamp la un grapefruit: “Fata, ce te-au avansat astia de la mezeluri la legume si fructe! Maine poimaine te vad mare sefa p’aicea!” It just made my day

E dă porc…

Undeva, pe Bulevardul 1 Decembrie. A se remarca simetria )

Despre despartiri

In general, nu-mi plac despartirile. Da, stiu: mie si altor 6,5 miliarde de oameni. Am spus insa “in general” pentru ca sunt si unele care-mi plac. De pilda, cele temporare, pentru o perioada relativ scurta de timp, care te fac sa-i apreciezi mai mult pe cei de care vei sta departe pentru o vreme.

Imi mai plac despartirile care, desi definitive, se consuma cu zambetul pe buze. Sunt incheieri senine, fara incrancenari sau reprosuri meschine, care pastreaza tot ce a fost mai frumos din relatia celor care se despart. Cam asa a fost si despartirea mea de Selenis, petrecuta vineri.

Insa Selenis suna impersonal. De fapt, mi-am luat la revedere de la oamenii sai.

Dragos T, omul care vesnic vorbeste la telefon sau e in drum spre o intalnire.

Marius mi-a aratat cum se fac o multime de lucruri tehnice. De exemplu, cum se pune o ancora. Mariuse, merci si mult succes in lupta cu gradele. Cu gradele multe, ca sa fiu mai specifica.

Roxana: sarea si piperul, vocea care stie sa se faca auzita, monumentul de modestie de pe Academiei 35-37 Intamplator, astazi e ziua ei, asa ca ii urez numai bine si “La multi ani!”.

Dragos e un invatator foarte bun. Multe din ceea ce stiu despre CSR, web writing si writing de calitate in general, de la el stiu. I-am multumit si personal, dar o fac si pe blog. Asadar, multumesc Dragos

Cu prietenie,

Alexandra

Despre CharityGift.ro sau cum sa transformi click-urile in fapte bune

Pentru ca mai e o luna si un pic pana la Craciun, nici ca se putea gasi un moment mai potrivit sa va vorbesc despre CharityGift.ro, primul magazin online din Romania dedicat sustinerii unor cauze caritabile. Initiativa apartine unei echipe de voluntari, printre care am regasit-o pe fosta mea colega de facultate, Tea.

Sa faci fapte bune nu e mereu la indemana. Nu ti se intampla prea des sa te roage o batranica sa o ajuti sa urce scarile si nici nu se organizeaza zilnic un teledon. Si cu siguranta  putini sunt cei care isi permit sa participe la baluri de caritate. Iar ca sa voluntariezi pentru diferite cauze, e nevoie de multa vointa si timp pe care multi dintre noi nu le avem.

Pe CharityGift.ro e foarte simplu sa fii bun. Poti alege dintr-o gama variata de produse, de la accesorii, jucarii, imbracamine, pana la filme, carti sau tablouri. Din suma platita de tine (prin Posta sau direct curierului) o parte va ajunge catre unul dintre ONG-urile partenere care are proiecte in diferite domenii. In plus, iti poti “directiona” generozitatea cum doresti: atunci cand comanzi un produs, poti alege sa sustii mediul, educatia, arta, minoritatile, sanatatea sau diverse cauze sociale.

Eu una am pus ochii pe o brosa in forma de pasare si pe albumul “1001 picturi de privit intr-o viata”. Cat despre cauza, oscilez intre educatie si sanatate.

Shoping caritabil placut!