What makes my day

Majoritatea zilelor mele, ca si ale voastre banuiesc, sunt banale. Frumoase, triste, linistite, senine, dar banale. Si pentru ca nu sunt Dalai Lama (care, apropo, si-a facut cont pe twitter), zilele mele nu sunt inseninate de mari revelatii, ci de episoade si lucruri mici. Marunte chiar, uneori. Ceea ce nu le impiedica sa ma binedispuna chiar si pentru toata ziua.

Cum ar fi, printre altele:

• un brainstorming productiv sau un material de care sunt mandra

• vestile precum “Dalai Lama is following you on twitter” sau “Thank you for taking the quizz. Your real age is 17”

• diminetile cand periplul prin metroul 1, metroul 2 si tramvaiul 32 se face rapid, cu stationari pe peron sub 2 minute

• cand reusesc sa-mi cumpar iaurt, covrigi si sa-mi mai si reinnoiesc abonamentul, fara sa intarzii la serviciu mai mult de jumatate de ora. Imi da iluzia maximei eficiente si ma umple de energie

• cand mananc ceva pentru prima oara, asa cum a fost puiul pe plita incinsa savurat la restaurantul Asia

• o puzderie de nimicuri consumeriste, narcisiste sau cum vreti sa le spuneti: a good hair day, o pereche de pantofi noi sau cumparaturile de la IKEA

• cand vad ceva interesant pe net, cum ar fi 99 Rooms sau cand descoper entuziasta o super melodie, desi aflu ca toata lumea stia de ea, mai putin eu

Tot aici intra si o conversatie la care am asistat zilele trecute. Intr-un supermarket de cartier. El – scurt si indesat, sigur pe sine, zambind smechereste si mestecand guma sonor- ii striga ei – angajata, halat alb-murdar, zambind tamp la un grapefruit: “Fata, ce te-au avansat astia de la mezeluri la legume si fructe! Maine poimaine te vad mare sefa p’aicea!” It just made my day