In general, nu-mi plac despartirile. Da, stiu: mie si altor 6,5 miliarde de oameni. Am spus insa “in general” pentru ca sunt si unele care-mi plac. De pilda, cele temporare, pentru o perioada relativ scurta de timp, care te fac sa-i apreciezi mai mult pe cei de care vei sta departe pentru o vreme.
Imi mai plac despartirile care, desi definitive, se consuma cu zambetul pe buze. Sunt incheieri senine, fara incrancenari sau reprosuri meschine, care pastreaza tot ce a fost mai frumos din relatia celor care se despart. Cam asa a fost si despartirea mea de Selenis, petrecuta vineri.
Insa Selenis suna impersonal. De fapt, mi-am luat la revedere de la oamenii sai.
Dragos T, omul care vesnic vorbeste la telefon sau e in drum spre o intalnire.
Marius mi-a aratat cum se fac o multime de lucruri tehnice. De exemplu, cum se pune o ancora. 
Mariuse, merci si mult succes in lupta cu gradele. Cu gradele multe, ca sa fiu mai specifica. 
Roxana: sarea si piperul, vocea care stie sa se faca auzita, monumentul de modestie de pe Academiei 35-37 
Intamplator, astazi e ziua ei, asa ca ii urez numai bine si “La multi ani!”.
Dragos e un invatator foarte bun. Multe din ceea ce stiu despre CSR, web writing si writing de calitate in general, de la el stiu. I-am multumit si personal, dar o fac si pe blog. Asadar, multumesc Dragos
Cu prietenie,
Alexandra
Filed under: work | Tagged: despartire, Selenis
Cu mare placere, Alexandra. Insa atunci cand apar rezultate meritul este intotdeauna impartit si in mare masura ii apartine celui care a stiut sa invete
Mult succes!
Daca erai un om prost si nu invatai nimic, mai era meritul celui care si-a “spart” capul cu tine? Unii nu pot fi modesti nici cand sunt pe moarte.
Mult succes!
Sa fie intr-un ceas bun! Shalom!
Si eu care am crezut ca vei spune despre mine ca sunt frumoasa, desteapta, carismatica, spontana… Iar tu… “Roxana, monument de modestie..” Bleac!
Iti zic si tie ce i-am transmis Larisei: daca te dai la fund, vezi ca stiu unde stai! Asa ca, sa nu indraznesti!